Cookie Cat on Instagram

Yeap! Dupa 3 luni fara Social Media, am decis sa ii fac un cont… exact! Pisicii mele. Eu consider ca la cat e de frumos si de amuzant, merita sa il vada si restul lumii. Nu doar eu, iubitul meu si prietenii apropiati. Nu ii place celebritatea, se va vedea in multe instantanee dar, asa cum ii explicam si lui, viata e de multe ori nedreapta. Si intelege, zic eu πŸ™‚

E un pisoi calator, se adapteaza imediat oricarei camere de hotel, plaja nu ii place pentru ca, surpriza! un pic mai incolo de ea e apa, multa apa. Asa ca, prefera muntele. Natura, pasarele dupa care tanjeste, iarba la discretie, ce mai! O veselie!

Jobul lui preferat (singurul de altfel mai “anevoios”), este acela de a fi ceasul meu desteptator. Astfel ca, in fiecare dimineata, se aseaza in pat langa mine si isi cere portia de mangaiere. Prin mieunat si o mangaiere cu labuta. In fiecare dimineata. In rest, striga dupa pisici ori de cate ori iese pe balcon, are multe casute in care ii place sa locuiasca pe parcursul intregii zile, face si yoga din cand in cand.

Cine nu are pisica, sa isi ia una. Cui nu-i plac pisicile, habar nu aveti ce pierdeti. Cei ce au pisica, inteleg perfect cum decurge o dimineata, o seara sau o zi libera cu pisica langa ei.

Al meu e flacau mare. Se poarta ca un adolescent arogant independent. Pana vin cu plicul de mancare la nasul lui. E cel mai bland pisoi din lume. Cu o singura exceptie. Stie Elena :)) Violent nu stie sa fie. Am senzatia ca ar vrea sa fie dar nu stie ce trebuie sa faca pentru asta :))

CookieCat suna demential. Pe el il cheama Cookie. Da, stiu. E baiat si il cheama Cookie. Aia e πŸ™‚ Mama nebuna, asta sunt. πŸ™‚ Dar, chiar asa arata. Ca o prajitura. Sa vad ce nume ma lasa Instagram-ul sa ii pun. Din ce am vazut, CookieCat e o marca inregistrata si nah… vedem.

See ya on Instagram, people!

M-am ascultat si m-am bucurat!

Azi sunt fericita!!

Cred ca e pentru prima oara in viata mea cand simt emotia asta despre care o sa scriu acum. Am relatat intr-un post anterior despre “dramele” mele in ceea ce priveste capacitatea mea de a canta intr-un mod care sa placa celorlalti si mai ales mie. Dupa ani in care m-am concentrat pe tehnica si pe incredere in vocea mea si ce pot face cu ea, s-au schimbat multe lucruri. S-a schimbat perceptia mea despre muzica, despre succes, despre vocea mea, despre emotii, despre limitele mele.

Am capatat incredere in mine cu constiinta ca nu le pot sti pe toate, ca eu nu voi fi niciodata altfel decat ca mine, ca sunt atat cat cred eu ca sunt. Cu toate astea, m-am alaturat de buna voie si nesilita de nimeni intr-o categorie; aceea a persoanelor carora nu le place sa se auda cantand. Nu le place cum suna vocea lor, perfect constienti ca nu e nimic in neregula, nu e nimic gresit in ce fac, doar ca nu. Asa cum sunt actori care nu suporta sa vizioneze filmele in care joaca.

Am inregistrat coverul de mai jos live, acum 2 luni cred. Astazi l-am primit de la Florin, chitaristul (si-i multumesc pe aceasta cale pentru tot suportul), pe mail. Si am dat play. Si am inceput sa ma ascult, am inceput sa ma bucur. Evident, mintea mea (nebuna), a observat fara sa urmareasca acest lucru, o fraza care nu era bine sustinuta, un sunet care parca daca il faceam nu stiu cum, era mai bine, plus alte mici detalii. Dincolo de toate astea, tot ce pot spune si ma fericeste aproape pana la lacrimi, este faptul ca am simtit bucurie!!! Ma uitam la mine si imi placea ce vad (in afara de faptul ca am observat ca eram mai grasa!) :)), zambeam in timp ce ma uitam la mine. Si pe masura ce cantam si trecea vers cu vers, interiorul meu jubila! Asta in timp ce ma ascultam cantand! Hopa!!! Imi place cum cant!! Imi place cum suna vocea mea! E real? E strict doar piesa asta? E un simplu moment? Nu stiu. Nici nu o sa ma straduiesc sa aflu un raspuns, o sa vina de la sine.

Tot ce pot spune e ca in ultimele 2-3 saptamani, am facut niste descoperiri extraordinare cu privire la vocea mea, la felul in care sustin sunetele, cum respir, si se vede diferenta de la o luna la alta in cantatul meu. Si sunt fericita pentru asta! Pentru ca am descoperit scopul pentru care vreau sa invat sa cant. Ca sa-mi placa si sa ma bucur ca imi place. Restul, e CanCan. πŸ™‚

Nu folosesc Social Media pentru inca o luna si jumatate. Si nah, ramane coverul asta cumva, ascuns aici πŸ™‚ Dar eu ma bucur si o sa ma bucur in continuare chiar si fara Facebook sau Instagram.

Azi sunt fericita!!

Joker

Uitandu-ma aseara la filmul “Joker”, am realizat cat de mult imi plac povestile. Probabil ca daca m-as fi concentrat pe scris, as fi avut si eu cateva scrise. Imi place ca intru in fiecare poveste bine spusa, scrisa, prezentata, cu totul: cu toate emotiile mele, cu toate gandurile care se conecteaza cu ce se intampla acolo, imaginatia mea zboara in toate partile si ma bucur. De aceea imi place atat de mult sa merg la cinema. Acolo simt ca iau parte la poveste fara ca cineva sau ceva sa intrerupa magia. Si cred ca nu as fi scris siropeniile astea daca nu as fi vazut “Joker”. Sunt foarte rare filmele care reusesc sa ma duca intr-o stare de o intensitate greu de descris. Dupa doua ore de film, am avut senzatia ca am plans continuu. Mi-a venit de cateva ori sa plang dar, efectiv nu aveam lacrimi. Stomacul meu insa, parca aduna el acele lacrimi ca apoi dupa film sa-mi dea acel sentiment de epuizare, dupa atata suferinta.

Incerc sa-mi spun opinia fara a da nici cel mai mic spoiler. Si am ales sa scriu pe blog despre film pentru ca am fost atat de mult acolo incat, asa simt eu nevoia, sa scriu despre asta. πŸ™‚ Plus ca nu folosesc social media. πŸ™‚ Imi amintesc ca m-am regasit in unele scene. Ah, ce bine ca nu dau spoiler. Nu se stie in care :)) Am simtit ca vreau sa fiu langa el (langa personaj), sa-l imbratisez si sa-i ofer iubire. Sufeream pentru el, imi aducea aminte si de suferinta mea din trecut.

Au fost momente in timpul filmului in care am uitat complet ca sunt la cinema, ca in jurul meu sunt o multime de oameni necunoscuti, ca ce vad eu e fictiune si imaginatia cuiva. Nu, eu activasem amintiri, emotii din trecut si intelegeam exact ce simte acel personaj. Si imi doream sa fiu prietena cu el. Stiam ca traieste intr-o lume nedreapta, ca are nevoie de iubire, intelegere, sustinere. Si mi s-a mai confirmat un lucru. Cat de importanta este familia in care te nasti. Cat de mult iti influenteaza viata parintii care te cresc, te educa. Mie imi este frica sa fac un copil. Stiu ca l-as iubi din toata inima si tot sufletul, dar nu ma simt suficient de stabila emotional, suficient de inteleapta, asa incat sa ii daruiesc tot ce e mai frumos din ce am.

Da, astfel de ganduri aveam in timp ce ma uitam la film. Atat de mult imi plac povestile care ma trimit intr-o lume care pare a fi a mea dar parca nu e, pare ca stiam de ea dar parca daca nu era filmul, nu aflam niciodata despre. E o multitudine de sentimente care imi umple sufletul. Si asa mult imi place sa simt emotia, sa o traiesc, sa ma bucur de ea.

Interpretarea actorului Joaquin Phoenix intrece orice imaginatie. E fabulos ce face omul ala in film.

Asa multe as vrea sa scriu despre film si despre lucruri ce le-am simtit dar… abia a aparut filmul. Nu vreau sa dau spoiler. N-ar fi corect pentru cineva care vrea sa vada filmul.

Mergeti la Joker. Si incercati sa fiti langa el. Sa-I simtiti durerea. Si bucuria. Si frica. Si neputina.

Imagine preluata de pe google.ro

Detox? Ce e aia?

Inceputul toamnei pentru mine e un fel de ianuarie pentru altii. Noi rezolutii, un nou inceput, chef de munca si de realizari.

Dupa mai multe kilograme adunate de-a lungul verii, am trecut la tot felul de metode pentru a-mi repara greselile. Tratamente corporale, alimentatie sanatoasa, mult sport. Si cum mi se intampla mie sa nu am stare si sa vreau sa ma provoc ori de cate ori am ocazia, am decis sa urmez o perioada de detox de 3 zile. Ce inseamna asta? Inseamna ca timp de 3 zile voi bea doar sucuri din fructe si legume. Yummy! O nebunie! Abia astept! πŸ™‚

Desi destul de invechit acest fenomen al detoxului cu sucuri, eu l-am mai incercat o singura data acum 4 ani. Si a fost greu! Imi amintesc ca aveam la pranz totusi o salatica mica acolo. Acum, nu. 6 sucuri pe zi, 500 ml fiecare sticla. Unii spun ca e benefic pentu organism, altii sunt total impotriva. Eu consider ca cel mai important lucru este sa-ti asculti corpul. Eu l-am ascultat toata vara si i-am dat de toate: burgeri, pizza, dulciuri, inghetata si tot ce a mai vrut el. 3 zile are si el obligatia sa ma asculte si sa ma lase sa-i dau un refresh dupa toate pacatele comise o vara intreaga.

Am ales o varianta scurta, 3 zile. Nici nu cred ca as incerca mai multe zile. Eu sunt o mancacioasa de fel si imi este destul de greu sa stau fara sa mananc dar sper sa rezist. Plus ca am ales varianta de incepatori. Asta inseamna ca sucurile contin nutrientii necesari asa incat sa nu simt ca mor in aceste 3 zile. Sper sa conteze pentru stomacul meu. πŸ™‚

Voi suferi ca nu o sa beau cafea. Ma astept la niste dureri de cap de care voi scapa dupa ce voi bea din nou. Nu ma incumet sa fac sport ca in zilele in care mananc normal. Nu voi iesi in oras cu fetele la cina. Activitatea mea va fi redusa considerabil. Dar numai pentru 3 zile!

Revin cu feedback! πŸ™‚

Fata “No Social Media”

19 zile fara Facebook, Instagram, Messenger si Whatsapp. Mi-am propus sa scriu despre experienta asta dupa prima saptamana dar inspiratia mi-a zis sa o las balta pentru moment.

In prima saptamana a fost cel mai greu. Si asta pentru ca eram in vacanta in Germania, in vizita la niste oameni dragi mie. Iar zilele mele erau la fel: stat in gradina la soare, plimbari in aer liber, diverse activitati care nu ma tineau departe de telefon. Primele zile am inlocuit social media cu niste joculete stupide gen Candy Crush. Dimineata la cafea urmaream disperata niste bile colorate sa le imperechez. πŸ™‚ Constienta fiind ca orice dependenta se vindeca de obicei cu alta dependenta, nu am pus presiune pe mine. Urmatorul pas e ca pana la finalul lunii septembrie sa dezinstalez si aceste jocuri din telefon.

E intr-adevar ciudat ca am renuntat chiar si la whatsapp, aceasta fiind o aplicatie prin care comunici mai usor cu ceilalti. Am renuntat pentru ca am vrut sa pun o pauza la conversatiile pe care le purtam de multe ori “degeaba”. Si nu ca as desconsidera nivelul de comunicare cu prietenii mei, doar ca stim cu totii ca de multe ori vorbim fara sa spunem nimic. Si am vrut sa vad cum e in 2019 sa comunici doar prin telefon sau sms. Mi-a ramas mailul. Fara el chiar nu m-as fi descurcat. Apropo de asta, la doua zile dupa ce am renuntat la toate caile de comunicare on-line, proprietarul apartamentului in care locuiesc, imi trimite sms sa ma intrebe daca nu folosesc whatspapp. I-am zis ca nu. Mi-a trimis factura la gaz pe mail. La cat era factura, mai bine nu mai foloseam nici mail .:))

In saptamana in care am fost in Germania si nu mai foloseam telefonul, am iesit cateva zile la rand la alergat. Ma simteam anxioasa, nu aveam stare, mintea mea era obisnuita sa ii ofer informatii chiar si pe cele mai inutile, dar le primea pentru ca asa era obisnuit. Am citit eu mai mult ca de obicei in acele zile dar nu se multumea cu atat. M-am gandit ca joggingul poate fi o solutie. Si a fost. A fost din plin. Frumusetea a fost ca am alergat intr-o zona absolut superba. Aveam paduri, liniste, trafic aproape zero, vreme superba (24-25 de grade), ce mai, minunat! Si ce am mai reusit sa fac eu in premiera, a fost sa alerg fara muzica. Inainte nu concepeam sa stau eu cu mintea mea, singure. Sa stam de vorba, sa avem rabdare, sa ne concentram pe respiratie. Nu, aveam nevoie sa fiu tot timpul ocupata. Sa ascult muzica, sa ascult versurile, numai la alergat sa nu ma gandesc. Numai trairi sa nu am. Sau sa nu ma mai gandesc la ele. De data asta a fost diferit. Zilele in care am stat fara telefon in natura, am alergat, am meditat, am reflectat la trecutul si prezentul meu, au fost niste zile pe care nu le voi uita niciodata. Trairile pe care le-am avut fiind deconectata de mediul online sunt de neinlocuit. Prietenii apropiati, familia, stiu ce reprezinta acel loc pentru mine asa ca orice as scrie, ar fi de neinteles chiar si pentru ei.

Unul din locurile mele preferate pe unde alergam. Poza fara filtru πŸ™‚

Ce e diferit fata de perioada in care foloseam social media?

Pai, in primul rand, imi simt mintea mult mai goala :))) Poate suna ciudat, dar e lucru mare in zilele noastre sa simti ca e gol acolo sus. Pentru ca aceasta senzatie vine cu o stare de liniste, odihna, relaxare, multumire. Nu ma mai enervez la fel de repede ca inainte din orice fleac. Meditez zilnic. Sunt mult mai multumita de mine si de ce reprezint eu in acest Univers. Fara sa imi doresc neaparat asta, mintea mea avea tendinta sa compare viata mea cu a altor persoane din social media si asta nu era deloc ok pentru mine. Pentru nimeni nu e ok de altfel. Sunt mult mai interesata sa aflu despre mine, ce sunt, cine sunt. Vorbesc mult mai des cu mine. Am grija mai mult de nevoile mele. Si asta pentru ca tot timpul pe care-l alocam retelelor de socializare, mi-l aloc exclusiv mie. πŸ™‚

Un dezavantaj este acela ca nu sunt la curent cu diverse evenimente ce au loc in Bucuresti si poate m-ar interesa. De exemplu, am aflat ca urma sa cante la Streed Food Carnival Hindi Zahra, in taxi, in timp ce veneam de la aeroport. Era un bloc acoperit cu un afis imens pe care scria cine va canta la acel festival. M-am bucurat ca am aflat si astfel am ajuns sa o vad in concert pe Hindi Zahra. O prietena mi-a povestit ca a fost la musicalul “Familia Adams” la Teatrul Excelsior si mi l-a recomandat. In rest, habar nu am ce se intampla prin Bucuresti, ce piese noi mai scot cantaretii de pe aici, nu mai stiu ce face Jessie J (mi-e dor de ea putin:) ), nu mai vorbesc atat de des cu prietenii mei desi ma gandesc la ei si imi sunt dragi in continuare. In schimb, vorbesc mult mai des la telefon. Interactionez cu oamenii mult mai eficient si mai real ca inainte. Folosesc internetul pentru lucruri care ma intereseaza cu adevarat.

La anul o sa plec intr-o vacanta in care nu voi folosi telefonul aboslut deloc. Nici macar pentru poze. Pentru ca pentru mine, viata este o sursa nelimitata de experiente noi. Si sunt incantata de orice idee imi coace mintea. πŸ™‚