19 zile fara Facebook, Instagram, Messenger si Whatsapp. Mi-am propus sa scriu despre experienta asta dupa prima saptamana dar inspiratia mi-a zis sa o las balta pentru moment.
In prima saptamana a fost cel mai greu. Si asta pentru ca eram in vacanta in Germania, in vizita la niste oameni dragi mie. Iar zilele mele erau la fel: stat in gradina la soare, plimbari in aer liber, diverse activitati care nu ma tineau departe de telefon. Primele zile am inlocuit social media cu niste joculete stupide gen Candy Crush. Dimineata la cafea urmaream disperata niste bile colorate sa le imperechez. 🙂 Constienta fiind ca orice dependenta se vindeca de obicei cu alta dependenta, nu am pus presiune pe mine. Urmatorul pas e ca pana la finalul lunii septembrie sa dezinstalez si aceste jocuri din telefon.
E intr-adevar ciudat ca am renuntat chiar si la whatsapp, aceasta fiind o aplicatie prin care comunici mai usor cu ceilalti. Am renuntat pentru ca am vrut sa pun o pauza la conversatiile pe care le purtam de multe ori „degeaba”. Si nu ca as desconsidera nivelul de comunicare cu prietenii mei, doar ca stim cu totii ca de multe ori vorbim fara sa spunem nimic. Si am vrut sa vad cum e in 2019 sa comunici doar prin telefon sau sms. Mi-a ramas mailul. Fara el chiar nu m-as fi descurcat. Apropo de asta, la doua zile dupa ce am renuntat la toate caile de comunicare on-line, proprietarul apartamentului in care locuiesc, imi trimite sms sa ma intrebe daca nu folosesc whatspapp. I-am zis ca nu. Mi-a trimis factura la gaz pe mail. La cat era factura, mai bine nu mai foloseam nici mail .:))
In saptamana in care am fost in Germania si nu mai foloseam telefonul, am iesit cateva zile la rand la alergat. Ma simteam anxioasa, nu aveam stare, mintea mea era obisnuita sa ii ofer informatii chiar si pe cele mai inutile, dar le primea pentru ca asa era obisnuit. Am citit eu mai mult ca de obicei in acele zile dar nu se multumea cu atat. M-am gandit ca joggingul poate fi o solutie. Si a fost. A fost din plin. Frumusetea a fost ca am alergat intr-o zona absolut superba. Aveam paduri, liniste, trafic aproape zero, vreme superba (24-25 de grade), ce mai, minunat! Si ce am mai reusit sa fac eu in premiera, a fost sa alerg fara muzica. Inainte nu concepeam sa stau eu cu mintea mea, singure. Sa stam de vorba, sa avem rabdare, sa ne concentram pe respiratie. Nu, aveam nevoie sa fiu tot timpul ocupata. Sa ascult muzica, sa ascult versurile, numai la alergat sa nu ma gandesc. Numai trairi sa nu am. Sau sa nu ma mai gandesc la ele. De data asta a fost diferit. Zilele in care am stat fara telefon in natura, am alergat, am meditat, am reflectat la trecutul si prezentul meu, au fost niste zile pe care nu le voi uita niciodata. Trairile pe care le-am avut fiind deconectata de mediul online sunt de neinlocuit. Prietenii apropiati, familia, stiu ce reprezinta acel loc pentru mine asa ca orice as scrie, ar fi de neinteles chiar si pentru ei.
Ce e diferit fata de perioada in care foloseam social media?
Pai, in primul rand, imi simt mintea mult mai goala :))) Poate suna ciudat, dar e lucru mare in zilele noastre sa simti ca e gol acolo sus. Pentru ca aceasta senzatie vine cu o stare de liniste, odihna, relaxare, multumire. Nu ma mai enervez la fel de repede ca inainte din orice fleac. Meditez zilnic. Sunt mult mai multumita de mine si de ce reprezint eu in acest Univers. Fara sa imi doresc neaparat asta, mintea mea avea tendinta sa compare viata mea cu a altor persoane din social media si asta nu era deloc ok pentru mine. Pentru nimeni nu e ok de altfel. Sunt mult mai interesata sa aflu despre mine, ce sunt, cine sunt. Vorbesc mult mai des cu mine. Am grija mai mult de nevoile mele. Si asta pentru ca tot timpul pe care-l alocam retelelor de socializare, mi-l aloc exclusiv mie. 🙂
Un dezavantaj este acela ca nu sunt la curent cu diverse evenimente ce au loc in Bucuresti si poate m-ar interesa. De exemplu, am aflat ca urma sa cante la Streed Food Carnival Hindi Zahra, in taxi, in timp ce veneam de la aeroport. Era un bloc acoperit cu un afis imens pe care scria cine va canta la acel festival. M-am bucurat ca am aflat si astfel am ajuns sa o vad in concert pe Hindi Zahra. O prietena mi-a povestit ca a fost la musicalul „Familia Adams” la Teatrul Excelsior si mi l-a recomandat. In rest, habar nu am ce se intampla prin Bucuresti, ce piese noi mai scot cantaretii de pe aici, nu mai stiu ce face Jessie J (mi-e dor de ea putin:) ), nu mai vorbesc atat de des cu prietenii mei desi ma gandesc la ei si imi sunt dragi in continuare. In schimb, vorbesc mult mai des la telefon. Interactionez cu oamenii mult mai eficient si mai real ca inainte. Folosesc internetul pentru lucruri care ma intereseaza cu adevarat.
La anul o sa plec intr-o vacanta in care nu voi folosi telefonul aboslut deloc. Nici macar pentru poze. Pentru ca pentru mine, viata este o sursa nelimitata de experiente noi. Si sunt incantata de orice idee imi coace mintea. 🙂
Adriana Girnet 
Lasă un răspuns