Imi place sa am parte de tot felul de experiente noi. Si imi dau seama ca cele mai multe articole sunt alocate categoriei “Experiente noi”.
Sunt din fire o persoana curioasa. Si la fiecare lucru nou pe care il descopar, ma entuziasmez ca un copil. Am reusit sa pastrez aceasta latura copilaroasa (mai mult decat permite legea ar spune unii :)) ) si ma bucur de ea ori de cate ori am ocazia.
Din categoria experientelor noi, Craciunul asta ma voi lipsi de carne. Nu este o actiune care sa doreasca sa demontreze ceva anume. De aproximativ 3 saptamani, corpul meu nu vrea carne. Si respect acest lucru. Rar mi se intampla asta dar, dupa o perioada de 2 luni in care am mancat carne aproape zilnic, fara oprire, corpul meu a pus frana. Si nu mai vrea. Familia mea pregateste bucate absolut delicioase in care, “porcismele” traditionale, preparate home-made, de cea mai buna calitate, sunt vedetele acestei sarbatori.
La o asa reclama, ar trebui sa-mi ploua in gura. Dar nu. Stomacul meu se strange si se ascunde unde vede cu ochii, in speranta ca nu va primi asa ceva. E o senzatie reala, fara eforturi de a simti ce simt. Multi vor spune (si eu am spus de multe ori in astfel de situatii): “Ce trist!”.
Trist este atunci cand iti doresti si nu ai parte de ceea ce-ti doresti. Trist este sa fii bolnav si sa nu ai voie sa mananci ca altfel mori. Trist este sa mananci chiar daca nu-ti cere corpul. In situatia mea, e o situatie in care imi ascult corpul fara drame sau pareri de rau.
Am crezut ca voi deveni gospodina cu ocazia asta. Ca voi pregati tot felul de preparate vegetariene, colorate, sanatoase si le voi poza mandra. Nu. Nu se va intampla asta. 😅 Am noroc (in continuare) de familia iubitului meu, care va pregati si un meniu “de post” in care ma voi infinge bucuroasa si voi manca atat cat imi trebuie.
O sa revin perioada ce urmeaza cu variante de preparate fara carne. Sa vad ce mananc si apoi va spun si voua. 😄
Sarbatori cu bine sa aveti! Masa imbelsugata, cu de toate! Cu toate cele ce vi le doriti!
Craciun fericit!
