Cand sportul da dependenta.

Pasiunea pentru sport a aparut acum 5 ani. Am cochetat cu diverse activitati sportive de mica. Imi amintesc o intamplare amuzanta apropo de sport. Eram in scoala generala, nu stiu exact, poate clasa a 5- a, habar n-am. Si profesoara de educatie fizica ne-a pus sa dam cateva ture de teren. Aveam un teren de fotbal, asa cum era el la vremea aceea. Nu cu gazon sau mai stiu eu ce se poarta in zilele noastre. 😁 Ce tin minte este ca toti colegii mei de clasa au renuntat la un moment dat (profesoara nici nu a stat cu noi, ne-a dat tema si a plecat), iar eu, alergam asa cum puteam, dar nu am renuntat.

Unii chiar radeau de mine ca alergam ca trista singura si dadeam turele alea de teren fara sa-i pese nimanui. Nici nu stiu ce era in capul meu. Cred ca ideea asta de responsabilitate imi era bine implementata in minte inca de pe atunci. Aveam pana in 12 ani. Sa demonstrez ceva cuiva, nu prea aveam cui. Colegilor? Poate profesoarei daca era de fata. Dar eram prea mica sa am eu dezvoltata chestia asta de a demonstra cuiva. Ori de care ori am simtit nevoia sa demonstrez, a fost sa-mi demonstrez mie ca pot. Mi se intampla si in prezent uneori sa trag de mine ca nebuna si sa fiu mandra ca am reusit sa duc la capat un antrenament. Dar nu ma vede nimeni, nu stie nimeni, e in mintea mea si atat.

De 5 ani merg la World Class. Am inceput ca receptionista. Avand colegi antrenori, imprietenindu-ma cu cativa dintre ei, am inceput sa ma antrenez in sala. Si de atunci, sportul a devenit stil de viata. Am bineinteles perioade cand nu mai am chef, cand mai iau cate o pauza de o saptamana, de doua saptamani, pana revin.

Luna asta, recunosc. M-am antrenat de 5-6 ori toata luna. Si e rau. E rau in sensul ca nu mai am acelasi tonus. Ma doare spatele, dorm prost. Sunt morocanoasa, nu am o energie buna. Si iar am inceput sa vizitez sala de fitness. Si iar mi-am dat seama cat de mult ii lipseste corpului meu miscarea ori de cate ori iau pauza de la antrenament.

Asa am ajuns la concluzia ca si sportul poate da dependenta. Corpul se obisnuieste cu ce ii dai constant. Ca e ciocolata, ca e alcool, ca e fast-food, ca e sport, cu cat ii dai mai des, cu atat ii este mai greu sa se obisnuiasca atunci cand intervine cate o schimbare.

Ma simt norocoasa sa fiu dependenta de miscare. Nu are ce sa mi se intample rau. 😀

Tu ce dependenta ai?

O poza cu inceputurile mele la sala. Si o prietena draga care m-a invatat si ma invata multe 😁

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s