Sa mergi in alta tara special pentru un concert P!nk? Cea mai buna idee!

Am avut o vara plina pana in momentul de fata si sunt foarte recunoscatoare Universului pentru toate lucurile bune ce mi se intampla. Am vrut sa scriu intai despre Open Air Blues Festival dar promit sa fac asta in zilele urmatoare. Spun promit pentru ca daca nu, o sa ia mai mult timp. ๐Ÿ™‚ Imi place sa scriu, imi place sa-mi exprim gandurile, sa povestesc mai ales despre experiente care mi-au oferit bucurie. Dar imi dau seama ca atunci cand scriu doar pentru mine, e mult mai usor. Cand vine vorba sa scriu intr-un spatiu public, sunt mult mai exigenta cu mine si exigenta asta cere timp si o anumita stare pentru a scrie.

Vazusem in mediul on-line ca P!nk va concerta in Europa. Eu traiam cu impresia ca e primul ei turneu in Europa si ca e sansa vietii mele sa merg sa o vad in concert live. M-am documentat ulterior si am aflat ca P!nk a cantat toata viata ei prin Europa :))

Desi mi-am dorit si mi-am propus inca din decembrie sa merg sa o vad, nu am facut nimic in sensul asta. Adica nu tu cumparat bilete, nu tu stabilit o perioada, o tara, o persoana cu care sa merg, nimic. Pana imi trimite o fata mesaj: “‘Am vazut ca iti place P!nk, vrei sa mergi cu mine la concert in Varsovia?

Am (N-am :)) ) un bilet in plus! (Asta cu N-am e reala si amuzanta dar n-o sa povestesc despre ea ca ia “multe litere” :)) ) Am ramas gura-casca citind mesajul gandidu-ma la cum mi-am dorit eu din decembrie sa pun la punct detaliile unei plecari si nu am facut-o si uite cum apare ocazia! Nu eram deloc pregatita sa plec, aveam stabilita o iesire cu iubitul meu in perioada aia, eram intre ciocan si nicovala.

Am hotarat intr-un final ca merg. Eram super entuziasmata. O vad pe P!nk in concert. Ma simteam de parca merg in America sa o vad. In capul meu era mai mult ideea asta ca a vedea o artista ca P!nk in concert live nu e de ici de colo. Si chiar nu e. Dar eu nu mi-am imaginat nicio secunda ce urmeaza sa vad. Am primit un mini spoiler cum ca a mai fost cineva in Barcelona sa o vada si ca sa ne pregatim (eu si fata cu care am fost) ca nu am vazut in viata noastra ce urma sa vedem. Nimic mai mult. Nu am cautat poze, filmari, nimic pe nicaieri. Am vrut sa fiu surprinsa. O, si ce am fost!

M-am interesat in schimb unde va canta, si am aflat ca va concerta pe Stadion Narodowy. Am dat repede o cautare sa aflu mai multe si aflu despre acest stadion ca este unul din mandriile orasului Varsovia si chiar un punct turistic atunci cand nu sunt meciuri de fotbal sau concerte. Mi-am zis: “Ei, e un stadion. Mare chestie.” Dar da, e maaaareee. Si nu am fost niciodata pe un stadion atat de mare.

V-am povestit intr-un articol despre cum eram cand am ajuns pentru prima oara la Neversea. Cam asa eram si cand am ajuns pe PGE NARODOWY. Datorita unei fete foooarte simpatice pe care am cunoscut-o acolo (si careia ii sunt recunoscatoare) venita si ea din Romania special pentru concert, am avut sansa sa o vad pe P!nk de aproape. Nu stiu sa aproximez dar cred ca la 10 metri distanta de ea tot eram. Nici nu visam sa stau asa aproape.

Concertul a inceput asa cum era si firesc, cu piesa Get the Party Started. Scena era plina de culori, predomina rozul ala strident care imi place mie sa-l port pe unghii, dansatori purtand acelasi roz, un candelabru urias, stralucitor in mijlocul scenei si P!nk, care era si mai stralucitoare decat candelabrul ala cat era el de mare, canta si dansa…cu el. Da, cu el, cu candelabrul. O nebunie. Ma uitam cu ochi mari si nu-mi venea sa cred. Tipam de bucurie si aveam senzatia ca nu e suficient. Explodam de fericire, de faptul ca mi-a fost dat sa vad asa ceva.

Si era doar inceputul. Evident, era inghesuiala mare, nu aveai spatiu pentru a dansa, sau liniste pentru a o asculta pe P!nk si vocea ei inconfundabila la intensitate maxima (era destul de multa galagie in jur, lumea tipa, si eu mai tipam uneori :), asa e in concerte). Eram asa, ca intr-un autobuz la o ora de varf, mai cu mirosuri, mai cu oameni imbufnati (???) mai cu calcat pe picior, dar, cand stai la 10 metri distanta de scena pe care canta P!nk, nu te astepti la altceva. Stai si induri. De fapt, faci abstractie si te bucuri ca esti acolo.

“I’ll be burnin’ rubber, you’ll be kissin’ my ass.”

Mi-a placut dintotdeauna P!nk. Nu pot spune ca am fost vreodata fana, mi-a placut dintotdeauna vocea ei, aproape tot ce a lansat ca single mi-a placut si am fredonat multe din piesele ei. Dar nu m-a interesat niciodata mai mult. Sa-i ascult albumele, sa o urmaresc pe Social Media, nu am fost genul ala de admiratoare. Acum sunt. Dupa concert am intrat pe Wikipedia si am inceput sa citesc despre tot ce inseamna cariera ei de la inceput, din 1995 si pana in prezent. Am fost pur si simplu fascinata. Si inca sunt. Pentru ca imi plac al naibii de mult oamenii ca ea, care au muncit o viata intreaga sa ajunga sa fascineze o lume intreaga.

Daca ma intreba cineva inainte de concert ce parere am despre P!nk spuneam asa: o voce buna, timbrata, rockerita, o cantareata rebela, nebunatica si care nu da doi bani pe gura lumii. In momentul de fata ea este din punctul meu de vedere un artist complet, o femeie echilibrata, o cantareata care se bucura ca un copil de muzica si de faptul ca are sansa sa faca asta, o dansatoare minunata si plina de energie, mandra de ea si de abilitatile pe care le are, mai nebuna decat mi-o imaginam, o acrobata desavarsita, o mama si o sotie fericita. Un om implinit. Asta mi-a transmis in tot timpul concertului. Si nici nu ma intereseaza daca e altfel decat am vazut-o eu.

Concertul a fost cu dans, cu monoloage, cu acrobatii, cu povesti prezentate prin cantec, cu momente video, cu momente acoustice, cu de toate. Dar mult mai buna ca shaworma. :))

A cantat multe din piesele cunoscute si la noi, printre care Just like a pill; Try; What about Us; So What; Fucking perfect; Just give me a reason, Raise your glass. M-am bucurat sa cante o piesa care nu e single dar care mie imi place foarte mult, Secrets. Nu a cantat Family Portrait si sunt sigura ca au fost si fani dezamagiti pentru asta. Pe mine nu m-a deranjat pentru ca stiu cat de sensibila este acea piesa pentru ea si pentru multi altii si poate ca este intr-un moment atat de bun al vietii ei incat acea piesa e pastrata acolo in adanc iar concertul asta din cadrul turneului mondial Beautiful Trauma este atat de plin de culoare, de energie buna, de lucruri minunate ce se intampla pe scena incat desi imi place enorm piesa, eu ca spectator nu i-am simtit lipsa. Ceva din mine spune ca e mai bine ca nu a cantat-o. Poate erau in public oameni care ar fi simtit piesa din prisma propriilor experiente si poate ca ar fi adus un val de tristete mult prea mare pentru un spectacol atat de grandios. Cine stie… imi dau si eu cu parerea ๐Ÿ™‚

Nu cred ca e necesar sa discut despre calitatile vocale ale lui P!nk. Adica, femeia implineste 40 de ani in septembrie si a inceput sa cante de la 14 ani. Adica… de 26 de ani. Cand faci muzica de 26 de ani e firesc sa fii la nivelul lui P!nk. Sau nu neaparat. Mai depinde si de talent si de determinare, sansa, noroc ๐Ÿ™‚ Imi place lipsa de demonstratie la P!nk. Ea nu mi-a aratat cat de bine stie sa cante, e cat se poate de constienta de calitatile ei. Ea mi-a aratat ca se bucura, ca ii place la nebunie ca e acolo. Ca danseaza, ca face acrobatii, ca ii place sa tipe. Ce-i mai place sa tipe! Si ce-mi place ca ii place :)) Ii plac si ei acutele, mama, mama. M-am vazut pe mine in unele momente de-ale ei (vorbesc strict de bucurie si nu de talent, performante, etc., da?? :)) ). Femeia asta se bucura ca era acolo. Eu nu vedeam un star international cu sute de realizari si premii, si voce incontestabila. Eu vedeam o femeie fericita cantand si bucurandu-se de tot ce scoate pe gura. Fascinant! Oricand m-as duce din nou la un concert de-al ei pentru toate emotiile traite acolo, oricand.

Atat de multe as avea de spus despre tot ce am simtit in timpul concertului in timp ce o vedeam, o ascultam, o urmaream, dar stiu ca pot deveni obositoare cu parerile mele “sentimentalo-emotivalo-pateticalo” (le-am inventat acum, nu exista cuvintele astea :)) ) asa ca o sa ma opresc aici.

De fapt, nu. Va mai spun atat: daca aveti vreodata sansa, posibilitatea si placerea, mergeti sa o vedeti pe femeia asta intr-un concert (si nu m-a platit sa spun asta :))), am platit-o eu pe ea. Fara regrete.). E o experienta greu de uitat. E emotie. E bucurie. E satisfactie. Te simti norocos ca ai trait sa vezi asa ceva.

Mai jos las cateva filmulete si poze din concert. Materiale pentru care le multumesc fetelor care au fost cu mine si care au filmat si pozat cadre din concert. Daca nu erau ele, va aratam o poza cu Varsovia si… cam aia era :))

Eu ma zbarlesc de fiecare data cand ma uit la momentul asta.
Vedeti stelele? P!nk e printre ele ๐Ÿ™‚

Moment superb pe una din piesele mele preferate pe care nu ma asteptam s-o cante.

So What? ๐Ÿ™‚
Dupa concert.

Inca ma uitam pe sus, dupa…

EA.

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s